AUROVILLE, ORAȘUL RENAȘTERII UMANITĂȚII

„Ar trebui să existe un loc pe Pământ pe care nici o națiune să nu și-l aroge; în care toți oamenii cu aspirații sincere să poată trăi ca cetățeni ai lumii, supunându-se unei singure autorități, aceea a adevărului suprem. … Un loc în care nevoile spiritului ăi interesul pentru progres să preceadă în fața satisfacerii dorințelor ți pasiunilor” (Mirra Alfassa - fondatoarea orașului)

Cei 1.500 de locuitori ai orașului indian Auroville trăiesc în căsuțe bizare pe care le-au construit singuri, gătesc cu ajutorul energiei solare și încearcă să dea un nou înțeles conceptului de comunitate.

Așezarea lor este un laborator, iar ei sunt pionierii evoluției umane. În Auroville nu exista un sistem de legi, poliție sau primar, viața este în întregime ecologică, iar televiziunea și discotecile lipsesc cu desăvârșire.

Auroville este locul din care, cred mulți, va porni regenerarea umanității. „Simt”, scria un filosof New-Age, „că acest lucru va porni de jos, dintr-un loc mic, unde oamenii sunt capabili încă de coeziunea care să-i facă să aibă încredere unii în alții.”

Înțeleptul și charismaticul Sri Aurobindo a fost întemeietorul unui curent filosofic ce îmbina sinuos hinduismul, neoplatonismul și învățăturile yoga. Discipolul și succesorul lui Aurobindo, numit Mama, a lansat vizionarul experiment al orașului-nepereche. El este cel care a avut revelația faptului că „lumea are nevoie de un loc unde oamenii să poată trăi departe de rivalitățile naționale, de convențiile sociale, de morala pervertită și de religiile vrăjmașe.”

Ideea era aceea a unui oraș-model, a unei comunități internaționale „unde instinctele agresive, specific umane, să fie canalizate exclusiv pe făgașul eliminării cauzelor nefericirii, al depășirii slăbiciunii și ignoranței; un loc în care nevoile spirituale să se situeze înaintea celor de satisfacere a pasiunilor.”

Astfel a luat ființă Auroville – Orașul Răsăritului, al cărui nume derivă din cuvântul francez aurore (aurora, zori de zi). La ceremonia inaugurală, din februarie 1968, au fost prezenți președintele Indiei și reprezentanți din 121 de state, care, într-un gest simbolic al aspirației spre o lume unită, au turnat pământ din țările de proveniență într-o urnă amplasată acum chiar în centrul orașului.

În Auroville, spre deosebire de oricare alt loc din India, nu sunt cerșetori. Orașul are un aer demn și o grație neostentativă, iar accesul și purtarea sunt controlate strict – lucru ce reiese evident și din inscripțiile ce interzic fumatul, consumul de alcool, sexul și politica. Aerul este saturat de mirosul de tămâie arsă și de aroma florilor.

În centru se afla un sanctuar din marmura albă, înconjurat de un sofisticat aranjament floral; este locul în care se odihnesc, spre a fi venerate, rămășițele lui Sri Aurobindo și ale Mamei.

În atelierele în aer liber, meșteșugarii orașului, înveșmântați în sari-uri pastelate, țes, brodează sau modelează figurine de ceară.

Bharat Nivas, complexul de recepție al orașului, ce găzduiește un centru de informare, birourile administrative, o librărie, un restaurant, un auditoriu și un magazin de suveniruri, este o magnifică operă arhitecturală realizată din structuri de sticlă și beton. Acesta este pavilionul indian, primul dintr-un proiect de pavilioane naționale care vor deveni centre culturale unde-și vor desăvârși educația copiii țărilor ce le vor fi construit.

În anul 1990 a fost rezervată o zonă pentru construirea unui pavilion dedicat culturii tibetane și se pare că, la ora actuală, Franța ia foarte serios în calcul opțiunea construirii unui pavilion propriu.

Populația curentă din Auroville este de aproximativ 1.500 de rezidenți permanenți, reprezentanți a peste 31 de naționalități, majoritatea indieni (31%) și francezi (20%).

Planul original al orașului a urmat conturul unei spirale, alternând zone rezidențiale, culturale și industriale, întinse pe o suprafață de 12 km pătrați și pregătite să găzduiască 50.000 de oameni.

Auroville este și o mărturie a eforturilor uimitoare depuse pentru transformarea pământurilor sălbatice în câmpii cu iarbă unduitoare și livezi roditoare. S-au construit baraje, rezervoare de apă, terase și sisteme de irigație.

În cadrul celei mai mari ferme din zona, Aurogreen, sunt culturi – ecologice, firește – de fasole, papaya, roșii, guava, lămâi, nuci de cocos și alune.

Diversitatea locuințelor e uimitoare: de la colibe din frunze de palmier sau din bambus, la cabane din lemn și la construcții futuriste din beton turnat.

Dintr-un total de 230 de case, peste 70 sunt dotate cu panouri fotovoltaice. Prin tradiție, locuitorii din Auroville își donează surplusurile de venit în contul unui fond de întrajutorare a comunității.

În 1988, guvernul Indiei a creat Fundația Auroville, iar astăzi un comitet de șapte membri gestionează problemele administrative ale orașului, care a beneficiat, de-a lungul anilor, și de donații UNESCO.

În Auroville domnește peste tot autoritatea tăcută a sentimentelor și a sensibilității. Oamenii intră în legătură cu ei înșiși pentru a se corecta, transforma și perfecționa, misiunea lor fiind aceea de a aduce omenirea într-un nou stadiu al evoluției.

Poate părea o utopie, dar Auroville există deja de 41 de ani.

Sursa Mircea Vintilescu